Quick everyday hairstyles

http://www.youtube.com/user/asksash88?feature=watch

Chestie simpatica.

Eutanasia. De ce, cand se poate si altfel?

Luni, 7 martie, ora 15:00, în Parcul Izvor din Bucureşti, în faţa Camerei Deputaţilor sunt aşteptaţi mii de protestatari care vor lupta împotriva uciderii animalelor, în numele eticii şi al unei societăţi care s-a săturat să fie subjugată de conducere.

Pe data de 1 martie, ca răspuns al unei comenzi politice, Comisia pentru Administraţie Publică din cadrul Camerei Deputaţilor a votat pentru reintroducerea eutanasiei câinilor comunitari, procedeu aplicat fără rezultate în trecut şi care i-a atribuit României porecla de “măcelarul Europei”. De asemenea, s-a eliminat posibilitatea ca ONG-urile să monitorizeze acţiunile hingherilor sau să concesioneze activitatea câinilor fără stăpân. Această măsură este ilegală, fiind împotriva legii 205/004 privind protecţia animalelor: "Art. 71. - Este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor şi a altor animale, cu excepţia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar." Aceste amendamente au fost aduse de prefectul Bucureştiului şi îmbrăţişate de grupul parlamentar PD-L, prin care PL 912 de gestionare câini comunitari (adoptat in unanimitate de Senat) işi schimbă în totalitate scopul pentru care a fost iniţiat. Câinele comunitar, pentru a cărui existenţă în stradă autoritatea statală nu plăteşte nimic, poate aduce substanţiale profituri financiare, având în vedere că eutanasia costă 62 de euro, în timp ce sterilizarea doar 15. O motivare adusă de către deputaţi în favoarea noii legi a fost consituită şi de cazurile de oameni atacaţi de maidanezi. Aprecierea mass-mediei conform căreia în ultimii 10 ani numărul câinilor a crescut de 4 ori este absolut falsă. Numărul câinilor s-a menţinut, de fapt, relativ constant în ultimii ani tocmai datorită eforturilor de sterilizare făcute de mai multe ONG-uri. În realitate, numărul câinilor maidanezi agresivi, în locuri publice, nu este mai mare de 3%, iar numărul câinilor foarte agresivi este sub 0.05%. Este prioritară rezolvarea problemei acestor câini şi nu a tuturor maidanezilor.

Singurul program care a dat rezultate oriunde în lume şi care- datorită eficienţei şi modului civilizat de derulare, “îmbracă” forma legislativă în multe state- este sterilizarea, identificarea, înregistrarea şi returnarea animalelor cu şi fără stăpân, program recomandat şi susţinut de ONG-urile locale şi internaţionale, precum şi de O.M.S. Geneva. Acesta implică costuri incomparabil mai scăzute faţă de programele de eutanasie sau întreţinere în adăposturi. Alegerea eutanasiei înseamnă alegerea menţinerii în stradă a aceleiaşi situaţii şi cheltuirea banilor publici pentru deservirea unor grupuri de interese.

La protest vor participa şi reprezentanţi ai Federaţiei Naţionale pentru Protecţia Animalelor şi ai Group Initiative for Animals. Petiţia împotriva aprobării acestei legi se poate semna aici.

Paşii către civilizare în cadrul acestui stat sunt numeroşi şi, nu de puţine ori, dureroşi, însă nu trebuie să uităm valorile fundamentale ale lumii. Să ne revoltăm cu toţii în speranţa că mai putem produce o fisură în domul de nedreptăţi sub care ne desfăşurăm vieţile. Aşa cum cânta trupa Taxi cu câţiva ani în urmă, “Singura voastră problemă, e clar/ Sunt eu, câinele comunitar”. Ham, ham, popor!

Unde esti? Marc Levy.

"Numai dragostea si prietenia anuleaza soltitudinea zilelor noastre. Fericirea nu este dreptul fiecaruia, ci o lupta dusa clipa de clipa si cred ca, atunci cand ni se infatiseaza, trebuie sa stim sa o traim." [Orson Welles]

O carte care nu este nici spectaculoasa, nici extraordinar de bine scrisa. Dar puncteaza la poveste.

Actiunea incepe in anii 70, in jurul a doi indivizi, prieteni foarte buni de la nastere si oarecum parteneri de cuplu, Susan si Philip.
Susan este o tanara orfana de 21 de ani, care nu vrea sa traiasca aidoma partintilor sai, care au murit ingropati in rate, intr-un accident in abia-cumparata masina. Ea decide sa contribuie la ajutorarea oamenilor mai primitivi, un prin pas fiind inscrierea intr-o actiune de voluntariat timp de doi ani, in Honduras. Decizia ei implica o relatie la distanta timp de doi ani cu Philip, urmand a tine legatura prin scrisori, si el parasind Misclair-ul pentru a studia in Manhattan.
La capatul celor doi ani, Philip o asteapta fericit la gandul ca sunt ultimele momente fara ea. Marea surpriza este ca Susan isi reinnoieste contractul cu Peace Corp, considerand ca acei oameni au mare nevoie de ea, iar dupa doua ore petrecute impreuna, se urca din nou in avion pentru alti doi ani, sub reprosul lui Philip, care ii spune ca e un gest inconstient sa ii abandoneze pe cei apropiati ca sa ii ajute pe necunoscuti. In acest timp, scrisorile se raresc, el incepe sa iasa cu cineva si ea zboara din mascul in mascul prin barurile de tara, construindu-si vieti noi.
Philip isi infrange stangacia si creeaza o relatie cu Mary, una bazata pe respect reciproc, nu pe sentimente sau pasiune, Susan umbrindu-le. Casatoria acestora, la care Susan asista din umbra, determina ruperea contactului dintre ei, desi sentimentele nu dispar.
Dupa 8-9 ani de la ultimele scrisori, un asistent social apare la usa lui Philip cu o fetita bruna, dandu-i-o in custodie, ca o ultima dorinta a lui Susan, decedata intr-un uragan, fara a sti cine e tatal. Trec multi ani pana cand Lisa se ataseaza de familie si isi modeleaza viata sociala, avand permanent o frica in suflet: aceea de uragane. Se gandeste mereu la Honduras si se incapataneaza sa-si doreasca intoarcerea acolo, dupa bacalaureat.
Dupa ceremonia de absolvire a Lisei, in acel moment complet adaptata si atasata de familie, lui Philip i se pare ca o vede pe Susan si gaseste pe masina un bilet "7 a.m.". Acesta, foarte tulburat, isi da seama ca femeia traieste, si se hotaraste sa nu mearga la locul obisnuit de intalnire (cafeneaua aeroportului, unde se derulau scurtele intalniri intre el si Susan, o data la 1-2 ani, inainte de incetarea corespondentei). Lisa este trimisa acolo, fara a sti de ce. Pusa fata in fata cu mama sa si auzind povestea ei, ii reproseaza ca a preferat sa ii ingrijeasca pe altii decat pe propria fiica. Aceasta ii explica cum dupa ce s-a salvat din uragan a vrut sa o caute, dar Lisa era deja in drum spre New York, iar Susan stia ca acolo urma sa aiba mult mai multe optiuni de a trai.
Mama si fiica se despart amiabil, Susan intorcandu-se in Honduras, iar Lisa urmand sa plece la facultate, renuntand la visul ei infantil de a se intoarce in tara de bastina, dar cu posibilitatea de a-si vizita candva mama.

De apreciat:
-ideea ca o dragoste eterna nu inseamna neaparat o dragoste implinita;
-fericirea poate exista sub diverse forme si poate fi generata de diverse lucruri, unele de o simplitate covarsitoare;
-motivul sacrificiului lui Susan( un sacrificiu dublu, prima data in renuntarea la comoditatea vietii moderne si la afectiunea apropiatilor pentru a ajuta niste necunoscuti, si a doua oara- necondamnandu-si copilul sa traiasca aceeasi viata cu a ei).

Extras din carte( 2 replici care mi-au foarte placut): "Nu trebuie sa depinzi decat de tine insuti. Oamenii sunt liberi, iar atasamentul fata de cineva este o absurditate, o incitare la durere."[Susan catre Philip] Replica: "Sa te atasezi de cineva nu inseamna sa renunti la libertatea ta, ci sa-i dai un sens".

Bonus: un site cu citate by Marc Levy.

Poate va hotarati sa o cititi. Sper sa-mi depasesc lenea de a face si alte recenzii, pe masura ce parcurg subiectele altor carti.
Last: Cella Serghi-"Panza de paianjen" (poate...).
Next:Garcia Marquez- "Despre dragoste si alti demoni".

Relativ.Pasager

Aveam chef de o sorbire de luciditate. Şi de umbra unui trecut întunecat şi neînţeles. Un lucru frumos poate să iasă dintr-o plesneală. Dar dintr-un lucru frumos nu poate să iasă şi o plesneală?

Nehotărârea mea în faţa preferinţelor destinului e irelevantă. Totuşi... palme peste cap sau şuturi în posterior?

Dar n-am motive să mă întreb asta, momentan. Totul zburdă de armonie şi elan pacificator. Când am devenit aşa paşnică?

Naşterea interesului e similară scoaterii unei zambile dintr-un buchet. Sau a căderii unei petale. Una se agită, se revoltă, doreşte mai multe... şi ajunge pe jos.

Apă peste tot şi in toate. De ce să nu udăm florile cu şampanie? Albinele ar fi foarte ameţite. Floarea ia apa, aerul ia alcoolul. Simplu şi nebătător la ochi. Fără biochimie.

Curbele corpului meu te intrigă. Pe mine, rotunjimea aştrilor. I-am putea face cubici, ca nişte bucăţele de brânză. Oare ce părere au vacile despre brânză? Sunt de acord ca laptele să fie astfel maltratat?

În direct cu Paula de pe pajiştea comunală. Nu mai alunga muşte cu coada şi, spune-mi, eşti de acord să fii mulsă? Eşti de acord să produci brânză? Brânza e ceva bun de băgat degetele. Păcat că pute. Pentru că brânza pute, s-a inventat marmelada.

Hai, nu te sfii! Întinde-mi-o pe tot corpul! De sub unghia degetului mic, până la rădăcina părului. Nu ai voie să foloseşti caracatiţe. Doar nasul şi degetele. Iar când oboseşti îmi spui, te voi înţepa cu o suliţă ruginită.Relaxează-te! N-ai trăit în lagăr, bolnav de disperare. Vai, dar cum îţi bate inima! Opreşte-o. Am zis să o opreşti, nu să o accelerezi... Dulcele meu avânt, mi-e teamă că e târziu şi pentru tine, şi pentru mine. E cam târziu ca să ne unim.

Îţi ating obrazul cu degetele şi te sărut din vârful buzelor. Ochii tăi mă emoţionează... dar nu îndeajuns. Te las şi sper că îţi va fi bine.

Te molfăi, te respect, adio, pe curand şi... să nu uiţi.

Senzatia lui Decembrie

Plumb topit mi se prelinge peste spatele inghetat si sapa o gaura intunecata in zapada.E fierbinte, ca pelerina aia trista de care n-a vrut sa se desparta si m-a lasat cersind in ger. Visam la mere coapte intre pietre incinse, cu pielitele zbarcindu-se, dar stiam ca n-o sa le am in noaptea aia .

Se facuse prea frig, degeram, dar imi placea.Pana mi-am amintit cum mi-a rupt fata de perna cu dinozauri pentru ca nu mai vedea nasturii.Am tipat si toata strada s-a uitat la mine.Putea sa ia orice, am crezut ca o sa se opreasca la camasa de noapte mult prea lipita de coapse sau la bocancul - breloc, dar in mintea aia ametita dinozaurii parca ii faceau semne!Nenorocita de presupusa amintire..macar era ultima data cand il vedeam.Mi-am ingropat capul de proaspat iesita de la dezintoxicare in perna defectiva de faţă.Auzeam cum macelarul se lupta cu valiza pe care o cumparasem intr-o vara.Puteam sa-i strig ca are roti...asta ar fi insemnat 20 de secunde in plus in grota mea.”Ia-o si asa” am gandit inainte de explozie.

A fost lumina multa ,si de atunci stau in zapada.Grota nu mai e.Mi-e teribil de racoare si imi lipseste fata de perna cu dinozauri...Oare macelarul a ars?Sper sa nu se intoarca.M-a lasat odata sa cersesc in ger,n-a vrut sa-mi dea pelerina.Macar nu mai e prin preajma...in privirea aia libidinoasa de olar nefericit (ca sa nu zic infect) vedeam toata mizeria cosmosului.

Odata am vrut o pelerina trista...n-a vrut sa se desparta....cerseam in ger.

Trista...despartire..ger.

Leapsa

Dupa atata timp,am decis sa va fac cunoscuta prima leapsa care ma atrage.Pentru ca trebuie sa alegi o trupa si sa raspunzi folosind numai titluri ale pieselor sale.Deci,dati-i drumul!
[eu aleg The Rasmus]
1.Esti barbat sau femeie?
Lucifer's Angel.
2.Descrie-te!
Dangerous Kind
3.Cum se simt oamenii in preajma ta?
Liquid
4.Cum ti-ai descrie relatia anterioara?
Dead Promises
5.Dar pe cea actuala?
Live Forever
6.Unde ai vrea sa te afli acum?
Back In The Picture
7.Ce parere ai despre dragoste?
F-f-falling
8.Cum e viata ta?
Sail Away
9.Ce ai cere daca ai putea sa-ti pui o singura dorinta?
Last Waltz
10.Ce te poate neferici?
Living In A World Without You
11.Spune ceva inteligent!
Keep Your Heart Broken!>:)

Durincurismul

Sursele mele de inspiratie(din ce in ce mai multe) ma imping spre scrierea acestui post.
Durincurismul este o afectiune (nu) foarte grava,dar complet tratabila,de care sufera in masa majoritatea maselor.Are caracteristici diferite de la subiect la subiect,insa este relativ usor de recunoscut.
Nu este o afectiune dureroasa,ci dimpotriva,ii da subiectului o stare nebanuita de relaxare,uneori comparabila cu cea data de un joint bun.De aici trebuie sa intelegeti ca denumirea cuvantului este pur metaforica,cu o deosebita rezonanta stilistica,insa fara nicio legatura cu sensul lui real.
Cauzele se afla la nivel psihic,relaxarea rezultata fiind efectul.Deseori,durincurismul creeaza dependenta.Cum se poate trata un pacient infestat?Asta depinde de la caz la caz,metodele fiind pe zi ce trece mai inovatoare.
De asemenea,durincurismul poate fi contagios! Cum poti evita infestarea?Hmm..cand descoperi ca subiectul are simptome de imbolnavire...mimeaza ca esti lovit de aceeasi boala!Doi (sau mai multi)durincuristi pot deveni foarte antisociali cu si intre ei.O alta metoda ar putea fi incredintarea bolnavului unei alte persoane(preferabil de incredere) pentru diagnostic...daca persoana careia durincuristul ii este incredintat ajunge la concluzia ca subiectul sufera de aceasta afectiune,este momentul cand ar fi bine sa iti abandonezi interventia plina de bune intentii.
Dupa stabilirea diagnosticului,normal ca urmeaza si tratamentul,pe care,pentru binele personal,nu i-l vei aplica tu durincuristului,ci un alt humanoid.Insa daca insisti sa te ocupi personal de pacient,ceea ce este o completa si absoluta pierdere de timp,metodele(dupa cum spuneam mai sus)sunt diferite de la caz la caz si n-ar avea niciun farmec sa le impartasesc.
Acest text este pur teoretic,daca te simti nu-i nicio problema,cu totii suntem durincuristi la un moment dat.Iar pentru durincuristii din viata voastra...toate cele bune in lupta cu hemoroizii!

Viata,oh,viata!!

1.Inca de pe vremea cand adunam pietre cu punga,am invatat ca viata nu e coreacta.
2.Vreau sa alerg.
3.Vreau cafea.
4.Inca de pe vremea cand nuferii cresteau in balti,am invatat ca plantatul panselutelor inainte de marea simfonie e mai important decat tunderea buruienilor din gara.
5.Vineri si sambata trebuie sa desenez.Duminica e prea tarziu.
6.Iar am imprastiat brichete prin casa.
7.Borcanelul de rezerve se goleste zilnic tot mai mult,desi e vacanta si nu scriu decat cu pixul.
8.Inca de pe vremea cand aruncam cu pietre pe geam,am invatat sa nu le sting jepatilor vecini focul la care se incalzesc seara in parcare.
9.In sfarsit vine Teo!
10.Sunt mate-infomista.Trist.
11.Unghiile de la degetele mici si inelare cresc intotdeauna mai repede.Ma enerveaza.

Selena scrie un roman

Nu dezvalui inca titlul.Coborati-va ochii pentru un mic trailer.

P.S:Deschideti-va mintile si pregatiti pusculita :))

"Si cu toate astea,nu se opri.Nu se opri pana ce intre ei si el (sau intre ea si el) nu a fost inchisa o usa."
*
Vag auzi si vocea strainei,cel putin cu 2 tonuri mai joasa decat a mamei,dar nu intelese prea multe.
-Eu n-am stiut..atat de dor..am putut altfel.
Apoi inchise usa in urma lor,lasand vocile sa se stinga.
*
Halucinant era ca afectiunea lor capata noi tente,cu fiecare rasarit distrus."

Fericire si numai fericire!

Ma bucur de cea mai pura fericire.Sunt libera,complet libera,stiu ce sa fac cu viata mea si voi merge oricat de departe pentru ca asa-zisul destin sa nu-mi mai blocheze calea.
Sunt fericita ca exist,traiesc,respir,rad,ma misc,simt,aud,plang,vad,pentru ca lumea asta poate fi mult mai rea,pentru ca am norocul de a fi cum imi doresc fara a intampina prea mari dificultati.
Sunt fericita,fericita,fericitaaaaa si vreau ca toata lumea sa fie la fel!Nu permit alta atitudine.In general eram toleranta,dar daca ma vrei prin preajma,va trebui sa fii la fel!Monotonia nu-si are locul in farama de lume de care dispun.Trebuie sa fii fericit!Trebuie sa fim fericiti!Si va urez si voua la fel de multa fericire!Nu o sa ma prefac ca va inteleg cand va plangeti de mila.Nu o s-o fac.Pot doar sa va incurajez in a va depasi starea.Paradoxal,desi sunt egoista,ocupata cu a ma bucura de fericirea mea,vreau sa o impart cu ceilalti!Cand daruiesti fericire,tie iti ramane aceeasi cantitate,doar ca incerci sa ii aduci pe ceilalti la acelasi nivel.Ei pot deveni fericiti fara ca tu sa-ti pierzi din fericire.
Viata e ataaaat de frumoasa.Nu va mai plangeti,traiti-o!Maine poate nu veti mai putea...
Iar gandurile mele sunt pe plaja goala pe care promit ca vom sta candva[ingropati in nisip,ca niste eterni morti vii ai maturizarii noastre!]

------------------------------------------------------------------------------------------------

Bonus (citate care nu-mi apartin):
*La mana cealalta ai alte degete.[Jack Handey]
*Ce inseamna expresia asta din ochii tai?Mi se pare ca exprima mai mult decat toate cuvintele pe care le-am citit vreodata.[Watt Whitman]
*Nimic nu este prea frumos ca sa fie adevarat[Michael Earaday]
*Iubirea este ca un snowmobile cu care calatoresti prin tundra,te rastorni si ramai blocat sub el.Noaptea vin peste tine nevastuicile polare...[Matt Groening]
*Lacrimi de disperare si valuri de bucurie.[John Lennon]
*Timpul este acea notiune din cauza careia lucrurile nu intampla toate deodata[Graffiti]
*In unele lucruri trebuie sa crezi ca sa le poti vedea.[Ralph Hodgson]
*Viata nu e un joc cinstit.Doar ca totusi e mai bine sa fii viu decat sa fii mort.[William Goldman]
*Nu poti vedea in fata decat atat cat lumineaza farurile masinii,dar ai sa-ti dai sa-ti dai seama ca drumul in directia aceea nu se termina niciodata[E.L.Doctorow]
*Uneori oamenii de impiedica de adevarul care statea chiar sub nasul lor,dar majoritatea se ridica repede si se grabesc sa plece mai departe,de parca nimic nu s-ar fi intamplat.[Winston Churchill]
*Nu e nimic mai interesant decat sa te intorci intr-un loc care a ramas neschimbat pentru a-ti da seama cat de mult te-ai schimbat tu.[Nelson Mandela]

In lipsa sentimentelor,existenţa e doar un clişeu cartonat

La finalul unei perioade relevante,pot spune ca am invatat multe despre mine si am descoperit cateva dintre variatele masti ale omenirii.Am sa mentionez cateva persoane,pe care cu siguranta n-am sa le uit prea curand,printre ele fiind si cele mai importante fiinte din ultimi 6,5,4 respectiv 2 ani.Clasa..e si despre voi.Nu o sa ipocrizez spunand ca o sa-mi lipsisit toti,pentru ca pot spune cu mana pe creier ca cel putin 20 din 31 nu-mi veti lipsi DELOC.

N-am sa-i uit pe:
*Ralu,care m-a invatat multe despre sinceritate,afectiune,dar,mai ales,prietenie.Si pentru ca mi-a amintit mereu de ceea ce uneori uitam.
*Maria,o prezenta extrem de joviala,iti multumesc pentru ca mi-ai inveselit cele mai de-culoarea-ciocolatei-zile si mi-ai facut cunostinta cu o persoana minunata.
*Flavia,ai avut curajul(sau curiozitatea) de a te apropia de mine.Esti varul meu preferat,m-ai facut sa rad mult.M-ai incurajat.M-ai ispitit cu diverse..lucrusoare fumigene,m-ai inteles,nu mi-ai judecat nici cele mai anormale fapte.
*Ruxi,recent venita in sanul "comunitatii",am hohotit la unison.
*Ioana,mi-ai aratat cum principiile primeaza.Serioasa,dar copilaroasa si cu idei clare despre viata.M-am bucurat sa stiu ca exista o persoana care incearca sa vada numai partile bune ale altor persoane.
*Tudor,colegul nostru cel pletos.Te felicit,esti printre putinele persoane care se pricep la aburit mai bine ca mine.Si pentru momentele abstracte(cred ca al 2-lea vals in ultimii 3 ani).

*Iulia,desi in prezent prietenia care ne-a legat nu mai exista,n-o sa te uit nici pe tine.Contrar a ceea ce crezi,nu am facut discriminari intre tine si celelalte.
*Driada,recent am descoperit in tine intentii bune si solidaritate.
*Matei,un om cum n-am mai intalnit,cel mai eficient sef de clasa.Tine-o tot asa,bazeaza-te pe tine,sigur vei reusi in tot ce iti propui.

Gata cu personalitatile marcante ale clasei,probabil ca pe multi nu-i voi mai vedea decat asa,in trecere.Totusi...6 ore pe zi timp de 4 ani au insemnat ceva.Ii voi mentiona si pe ceilalti,din afara clasei de care n-am reusit niciodata sa ma atasez:
*Linux,pentru cea mai longeviva prietenie.Stii totul despre mine,paranormala mica.Dar shht.Mai bine ma critici.
*Geo,pentru rabdarea pe care o are in lupta cu temperamentul meu insensibil si de neinteles.Esti de neinlocuit.
*Randy,pentru ca ai reusit sa vezi o fata care nu-i a mea si pentru ca ai o fire pe care nu o inteleg.
*Vali,pentru ca ai luat in serios cele mai cretine idei pe care le-am avut,pe multe oprindu-ma de la a le pune in practica.Chiar daca in prezent nu suntem prea apropiati,nu voi uita sprijinul moral oferit de vasta ta experienta de viata.Pentru cea mai matura persoana care stie destule despre mine.

Daca ar fi sa va ofer niste trofee,voi le-ati lua.Fie ca inceputurile sa nu paleasca.Aceasta lume are nevoie de noi.

Cerul e prea gri,sala e prea goala

E vara si ploaia se prelinge pe zidurile din fata mea.Sunt vechi si plicitisite,isi exprima neplacerea si neputinta de a se revolta.

Sa imi mi imaginez ce e dincolo de ele?Nu,e neinteresant.Mai bine imi imaginez vremurile cand in locul acestui bloc era doar o bucata intinsa de pamant gol...asta trebuie sa se fi intamplat demult.Dar calea ferata,gara?Erau pur si simplu in mijlocul unei bucati de campie goala?Poate nu exista nici gara,poate şinele erau doar şine,fara nicio tangenţa cu orasul asta,deja destul de insipid.Vizualizez trasurile(nu taxiurile) care ii asteptau pe acei domni cu palarii si bastoane,la brat cu acele cucoane cu rochii bufante,umbrelute si manusi.Caii erau inalti si puternici,vizitiii aveau mustati rasucite,peretii trasurii gazduiau accente perverse...

Mi-ar placea sa port rochite bufante si palariute de soare dantelate,sa merg cu trasura si sa am un mop jucaus,cret care ar latra la straini,ceva gen Bubico.Ca insotitor,probabil ca as alege un militar,unul neinteles,usor lipsit de patriotism,cu incinatii artistice.Sau un geniu terorist.

P.S:de Craciun imi doresc un cort,o clopotnita,o sanie si o targa.NU va multumesc anticipiat.

sau

Incep acest post plina de amintiri romantice cu eaa..era adorabila inca din prima clipa de chiombileala una la alta.In acest text va purta numele de Pisi(un fel de Popescu al pisoaicelor).
Pe Pisi am intalnit-o prima data...undeva,acolo (cred ca pe la vreo aniversare).Era fermecatoare si am observat cum ii straluceau ochii,dincolo de aparatul foto.Are niste ochi...cred ca verzi.Mersul ei imi aminteste de mersul oilor la pascut.Este...pasnic si lenes.Ea se misca 200 de metri in timpul in care altii parcurg 2000.Arata a herbalista,atuu seducator.Vocea ei imi ridica timpanele si le rascuceste intr-o miscare continua,pe aceeasi directie,in acelasi sens.Cred ca Pisi canta intr-un cor,cel mai probabil la tamburina.Are 10 degete,asemanatoare 2 cate 2.In fiecare zi,descopar ceva nou la ea,dar probabil ca,tot in fiecare zi,uit ce am descoperit.
Pisi e o skate-girl,ii place sa umble cu placa in spinare.Placa ei ar avea nevoie de un port-bebe,pentru ca nu prea vede asfaltul.Vremurile-s grele,rotile se tocesc rapid...dar nu conteaza,Pisi e geniala oricum,cu preponderenta in momentele de urlet salbatic,in timp ce clubul anti-Pisi se delecteaza cu M&M's-urile mariei sale.
Forma coltilor ei blanzi si buni se ghiceste chiar si cu gura inchisa..sunt atat de ascutiti!Cred ca nu ii foloseste,altfel s-ar fi tocit demult.Coltii sunt doar pentru...efect.
Ca trasaturi spirituale,remarcam prietenia cu care Pisi imagineaza situatii sadice.Pisi este adesea vulgara ,in special cand este intrerupta din citit Twilight.
Pisi spune ca-s masochista,ceea ce nu prea cred.Consider ca sunt doar sadica,dar Pisi stie mai bine...
(Aaa da,Pisi stie sa faca si poze in natura.Multumeees,Pisii!)

P.S:Aceasta postare a fost scrisa la cererea exclusiva a lui Pisi,care se plange ca nu apare destul de des in inima creatiilor mele.Pisi,peace,stii ca eu ma sacrific pentru (a-i enerva pe)ceilalti!

Like a journal

Inainte,facea parte din normalitate ca tu sa fii departe.Dar de acum distanta a inceput sa devina un element real,sa apara intre noi ca un banner prost pus,in cele mai nepotrivite momente.
Nu-mi place cand ma invadeaza realismul.Nu-mi place,dar e necesar.Ca si faptul de a ne cunoaste,fix cat trebuie,nici macar cu un procent in plus,pentru a putea trece de toate (oare?) barierele.
De unele,foarte importante,deja am trecut.Dar noi obstacole ne ameninta existenta,noi obstacole ameninta a se ridica in fata noastra si a incerca sa ne sufoce.
Dar nu le vom lasa.Indiferent cu ce am lupta,o vom face pana la capat.Pentru ca un inceput luminos cere o continuare radianta.Pentru ca te ador si o parte din tine imi apartine.
(Ceea ce ma incanta la inceput incepe sa devina frustrant.As vrea sa te mut mai aproape.Coopereaza.)

Principiul norisorilor de praf

Fericirea intemeiata pe nori de praf e idilica si temporara.Ea dureaza cat sa te faca sa te simti bine,dar,ca si efectul unui drog,dupa ce se dizolva te face mult mai nefericit decat inainte.
Fericirea cladita pe nori de praf e peste tot.Aparent dureaza,dar pana si cele mai usoare adieri o pot spulbera sau o pot face sa se clatine.Iar in urma ei nu mai ramane nimic,decat niste vagi imagini vizuale/auditive/olfactive.
Principiul norisorilor de praf e stabil si profund in vid.Ei nu parcurg niciodata o intreaga distanta,ci se hranesc cu incredere,speranta si poate o dara-doua de naivitate.Sau mai mult.Optimismul nu face decat sa alimenteze efemerii norisori,dar invadarea brusca de catre realitate e atat de crunta,desi pare lipsita de fundatie.De ce noi,oamenii,avem tendinta de a crede in cele mai idilice nimicuri?Nu,nu vreau raspunsuri.

Stiluri de a mesteca guma

1.Stilul aurolac

Un stil deloc pretentios,care combina balele fierbinti care curg pe barbie cu miscarea puternica a maxilarului si privirea de zombie iemolingau(pierdut in spatiu).

Extra-pont:Arunca guma,fa-ti rost de o punga!

2.Stilul "ce vrei,nenea?"

Miscarea de maxilar este asemanatoare cu cea a stilului aurolac,dar mai rapida si fara scurgeri de saliva.Marea diferenta o constituie felul si traiectoria privirii,care nu mai este pierduta in gol,ci plina de dispret.

Extra-pont:sireturi descheiate si picioare strambe.

3.Stilul Ceausescu

Miscare rigida si sobra a maxilarului,ce insoteste o atitudine aroganta si surazatoare.

Extra-pont:Caciula din blana de miel(sau mielul de Paste al vecinului)

4.Stilul "barfesc murdar,dar n-as recunoaste-o"

Miscarea maxilarului este languroasa,guma este savurata in toata flexibilitatea ei,in timp ce limba se plimba prin toata gura,uneori chiar cu varful usor in afara ei.Privire neaparat iscoditoare,mascata(deplorabil) printr-o incercare de afisare a unei curiozitati neglijente.

Extra-pont:ochelari de vedere(pentru un efect mai amplu) sau de vedere (pentru momentele cand trebuie sa te chiorasti intens la victima).

5.Stilul "suspin dupa tine"

Aproape identic stilului aurolac.Diferenta este ca individul apartenent acestei specii are o expresie tampa si gura intre semi-deschisa si deschisa.Balele,evident,formeaza o cascada.

Extra-pont:O bavetica.

Tu in care te regasesti?:>

--------------------------VA URMA--------------------------------------------------

Omor

Azi am ucis un alt suflet chinuit de vise.Socul m-a izbit,durerea a fost atat de mare incat n-am putut sa o simt,dar nu e vina mea ca acel suflet insipid imi bazaia prin camera...
Se numeste violarea intimitatii!Nu am invitat-o eu sa imi intre in camera,si cu atat mai putin pe fereastra.Vina ii apartine.Acum se odihneste in WC.Da,adevarul e ca m-am gandit numai la mine,dar nesimtirea ei crasa m-a orbit.Nu puteam sa ii explic frumos sa iasa pe geam...Una dintre "abilitatile" animalelor e ca sunt surde sau foarte incapatanate,adica nu vor sa-ti faca pe plac in niciun fel.Si nu am de gand sa imi irosesc sensibila energie pe care o am zilele astea dialogand cu insectele.Serios,am lucruri importante de care sa ma ocup.E primavara,wtf?? Ce fac oamenii primavara?Se duc la rau si fac baie,logic.Ce fac oamenii primavara cand vor sa faca baie in rau,costumul de baie nu e chiar perfect si in tampiteniile de magazine nu se gasesc costume de baie?Fac baie nud.Dar asta nu se prea poate primavara,ca e frig si ingheata...degetele de la picioare.
Deci,primavarare fericita si mult noroc cu fiintele care intra prin efractie in casele voastre!

Cenusaresele si criza economica

[fata mosului,fata babei si fata comunistilor]


A fost odata ca niciodata,intr-un orasel uitat de lume,un liceu.Si la liceul ala au trudit cele 3 cenusarese-fata mosului(Dittutza),fata babei(Evita) si fata comunistilor(Flaviolia) timp de 4 luni,de pe 15 septembrie pana la incheierea semestrului,in acelasi timp neneglijand obligatiile sociale ce le cereau(din politete si buna-cuviinta,nu de altceva) sa petreaca cel putin 1 ora a fiecarei zi cu bolnavii din carciumile de pe langa liceu.
In final,semestrul s-a terminat,iar cenusaresele planuiau un maaare bal la domicilul fetei comunistilor.Asa ca au dat sfoara in tara tuturor cavalerilor din tinut(dar mai ales,din afara acestuia)-houseri,pletosi,colegi de breasla,vrajitori aroganti sa se pregateasca pentru marele eveniment.
Dar mama fetei mosului si tatal fetei babei se impotriveau.Plus ca (virgula)comunistii nu vroiau sa vada cavalerii (inaripati la sapca) la castelul tinerei Flaviolia.Insa fetele,ajutate de zanele lor bune (charisma,abilitati extraordinare de "omitere" a adevarului,rugaminti,tipete si crize) le-au intins bagheta magica si au zis "Faceti ce vreti,numai sa scap odata de voi!".Candidele copile bineinteles ca nu se puteau impotrivi puterii divine,asa ca au transformat porunca zanelor bune in motto-ul serii.
Dupa intense crize de sensibilitate ale domnitelor si dupa feste ale cavalerilor impantalonati,seara balului le prinse pe Evita si Dittutza in mijlocul pregatirilor.Evita tremura,iar Dittutza se criza de emotie,gandindu-se la Mamutus,cu care pana atunci facuse schimb de scrisori.
Dupa ce au terminat cu trafaletizarea,au imbracat jeansii de bal si au pasit in ploaie si namol,pline de emotie,catre gara de unde urmau sa ii ia pe cavalerii ce slujeau sfanta taina a platoanelor.In portul lor,capul era considerat indecent si afisarea lui era obscena,iar interiorul lui era un taram necunoscut si neexplorat.De aceea ei isi lipeau cu cate 2 straturi de super-glue si aracet de scalp niste obiecte dubioase numite sepci,care ii blestemau indata pe cei care indrazneau sa profaneze teritoriul sfant si sa le lase capul descoperit in ploaia de ianuarie.
Avand dificultati in trafic,fata mosului,fata babei si cei 4 cavaleri au ajuns cu intarziere la bal,cauciucurile trasurilor opintindu-se in noroi.
Metalul a rasunat bubuitor toata noaptea,iar cenusaresele s-au simtit,purtat si au aratat ca niste burgheze usor trotilate,spre dezaprobarea comunistilor.Dar shht,asta aveau s-o afle abia a doua zi.Putin dupa miezul noptii,spiritele au inceput sa se incalzeasca usor.Dupa atatea ore de ras petrecute cu Mamutus,Dittutza se hotari sa ii daruiasca o dovada a afectiunii ei fratesti si pur amicale :o bataie romantica,care l-a facut pe sensibilul sapca-izos sa planga (de ras,de fericire,de durere?) sa rada si sa urle,apoi s-o atace si el delicat pe ranjita domnita(si nu numai).De asemenea si spiritul Evitei s-a apropiat de cel al lui Gentonio,si nu numai..(bai,gata cu comentariile.Sunteti minori,ce naiba..o sa dezvolt "nu-numai"ul cand o sa cresteti,taaa naaa naaa)Si bineinteles,delicata Flaviolia a petrecut o noapte minunata in bratele lui Minunati(si vor urma multe altele,dar shhht...ca inca nu se stie).Dupa ce invitatii au fost obligati de codul bunelor maniere sa paraseasca palatul,sub supravegherea stricta a proprietarilor,cenusaresele au inceput sa comenteze in detaliu cele intamplate,minut cu minut,ora cu ora...si sa se indoape.
Dupa ce au privit romantice rasaritul,gandindu-se la fetii frumosi(care,neavand ce face,se plimbau fara bilet din gara in gara) au adormit cu grija zilei de maine,cand stiau ca nenoro..minunatii*,da aveau sa fie departe.Si-am incalecat pe o sa (de Harley te rog,nu stiu sa calaresc) si v-am spus povestea mea.

P.S:a doua zi..banuiesc ca banuiati ca (acum din nou) cenusaresele au dat de ala sexy si incoronat...dar s-a rezolvat relativ repede,amanandu-se cazul si tot amanandu-se...
P.S.ll:cavalerii au fost (din respect pentru poveste) imbunatatiti.
P.S lll:o saptamana dupa,situatia uneia dintre cenuasarese cu unul dintre sepcari a degenerat aproape complet(dar n-are rost sa stricam povestea cu acest detaliu nesemnificativ,cenusareasa simtindu-se foarte bine si neavand remuscari sau vreo stare IEMUtiva)

si acuuuum...SFARSIT!

Mai mult decat cuvinte

Vine o zi cand clipa care tace te aduce in pragul disperarii.Vine o zi cand iti dai seama ca tot ce ai sperat candva e murdar si lipsit de sens,cand lucrurile care te faceau fericit te plictisesc sau se umplu cu amintiri.Se umplu atat de mult,incat dau pe afara.Si atunci te intrebi care ti-e drumul,care ti-e scopul in aceasta invalmaseala de mase umane.Dar asta e una din intrebarile acelea enervante si apasatoare,care nu au raspuns.Si atunci incepi sa-l cauti,sa faci presupuneri,sa fabulezi in jurul aceluiasi subiect,sa iti epuizezi creierul si inima si sa astepti cu nepasare urmatoarea zi,care,la fel ca si aceea,iti pune rabdarea si intuitia la incercare.Cei mai multi trec peste ziua aceea.Dar ce se intampla cu cei care nu trec?

Fara regrete

Intr-o discutie avuta cu niste prieteni apropiati mi-am revazut trecutul.Ma intreb daca a fost bine ca in repetate dati am actionat mai mult instinctual decat rational.Poate ca "bine" nu e cel mai potrivit cuvant,insa ce pot sa spun cu sinceritate este ca nu regret nimic.In acele momente a fost exact ce mi-am dorit.
Si nu dau vina pe ceva sau pe ceilalti pentru consecinte.Orice fapta presupune urmari.Ok,am actionat,stiind ca urmarile aveau sa se manifeste intr-un fel sau altul.Acelea au fost "stradutele" pe care le-am ales atunci,si ma gandesc ca mi-ar fi parut mai rau sa cotesc pe altele,fara a-mi satisface curiozitatea si nevoia de nou.Am simtit urmele unei maturizari precoce,dar la un moment dat o maturizare in masa ar fi urmat oricum sa ma loveasca.Si simt ca asta n-a fost totul,ca va urma ceva mai inexplicabil,dar mult mai puternic.Daca vine din aceeasi parte e clar ca va fi foarte intens.Deocamdata incerc sa ma conving ca sper sa nu vina din aceeasi parte.Desi poate ca tocmai asta sper.