Unde esti? Marc Levy.

"Numai dragostea si prietenia anuleaza soltitudinea zilelor noastre. Fericirea nu este dreptul fiecaruia, ci o lupta dusa clipa de clipa si cred ca, atunci cand ni se infatiseaza, trebuie sa stim sa o traim." [Orson Welles]

O carte care nu este nici spectaculoasa, nici extraordinar de bine scrisa. Dar puncteaza la poveste.

Actiunea incepe in anii 70, in jurul a doi indivizi, prieteni foarte buni de la nastere si oarecum parteneri de cuplu, Susan si Philip.
Susan este o tanara orfana de 21 de ani, care nu vrea sa traiasca aidoma partintilor sai, care au murit ingropati in rate, intr-un accident in abia-cumparata masina. Ea decide sa contribuie la ajutorarea oamenilor mai primitivi, un prin pas fiind inscrierea intr-o actiune de voluntariat timp de doi ani, in Honduras. Decizia ei implica o relatie la distanta timp de doi ani cu Philip, urmand a tine legatura prin scrisori, si el parasind Misclair-ul pentru a studia in Manhattan.
La capatul celor doi ani, Philip o asteapta fericit la gandul ca sunt ultimele momente fara ea. Marea surpriza este ca Susan isi reinnoieste contractul cu Peace Corp, considerand ca acei oameni au mare nevoie de ea, iar dupa doua ore petrecute impreuna, se urca din nou in avion pentru alti doi ani, sub reprosul lui Philip, care ii spune ca e un gest inconstient sa ii abandoneze pe cei apropiati ca sa ii ajute pe necunoscuti. In acest timp, scrisorile se raresc, el incepe sa iasa cu cineva si ea zboara din mascul in mascul prin barurile de tara, construindu-si vieti noi.
Philip isi infrange stangacia si creeaza o relatie cu Mary, una bazata pe respect reciproc, nu pe sentimente sau pasiune, Susan umbrindu-le. Casatoria acestora, la care Susan asista din umbra, determina ruperea contactului dintre ei, desi sentimentele nu dispar.
Dupa 8-9 ani de la ultimele scrisori, un asistent social apare la usa lui Philip cu o fetita bruna, dandu-i-o in custodie, ca o ultima dorinta a lui Susan, decedata intr-un uragan, fara a sti cine e tatal. Trec multi ani pana cand Lisa se ataseaza de familie si isi modeleaza viata sociala, avand permanent o frica in suflet: aceea de uragane. Se gandeste mereu la Honduras si se incapataneaza sa-si doreasca intoarcerea acolo, dupa bacalaureat.
Dupa ceremonia de absolvire a Lisei, in acel moment complet adaptata si atasata de familie, lui Philip i se pare ca o vede pe Susan si gaseste pe masina un bilet "7 a.m.". Acesta, foarte tulburat, isi da seama ca femeia traieste, si se hotaraste sa nu mearga la locul obisnuit de intalnire (cafeneaua aeroportului, unde se derulau scurtele intalniri intre el si Susan, o data la 1-2 ani, inainte de incetarea corespondentei). Lisa este trimisa acolo, fara a sti de ce. Pusa fata in fata cu mama sa si auzind povestea ei, ii reproseaza ca a preferat sa ii ingrijeasca pe altii decat pe propria fiica. Aceasta ii explica cum dupa ce s-a salvat din uragan a vrut sa o caute, dar Lisa era deja in drum spre New York, iar Susan stia ca acolo urma sa aiba mult mai multe optiuni de a trai.
Mama si fiica se despart amiabil, Susan intorcandu-se in Honduras, iar Lisa urmand sa plece la facultate, renuntand la visul ei infantil de a se intoarce in tara de bastina, dar cu posibilitatea de a-si vizita candva mama.

De apreciat:
-ideea ca o dragoste eterna nu inseamna neaparat o dragoste implinita;
-fericirea poate exista sub diverse forme si poate fi generata de diverse lucruri, unele de o simplitate covarsitoare;
-motivul sacrificiului lui Susan( un sacrificiu dublu, prima data in renuntarea la comoditatea vietii moderne si la afectiunea apropiatilor pentru a ajuta niste necunoscuti, si a doua oara- necondamnandu-si copilul sa traiasca aceeasi viata cu a ei).

Extras din carte( 2 replici care mi-au foarte placut): "Nu trebuie sa depinzi decat de tine insuti. Oamenii sunt liberi, iar atasamentul fata de cineva este o absurditate, o incitare la durere."[Susan catre Philip] Replica: "Sa te atasezi de cineva nu inseamna sa renunti la libertatea ta, ci sa-i dai un sens".

Bonus: un site cu citate by Marc Levy.

Poate va hotarati sa o cititi. Sper sa-mi depasesc lenea de a face si alte recenzii, pe masura ce parcurg subiectele altor carti.
Last: Cella Serghi-"Panza de paianjen" (poate...).
Next:Garcia Marquez- "Despre dragoste si alti demoni".

Relativ.Pasager

Aveam chef de o sorbire de luciditate. Şi de umbra unui trecut întunecat şi neînţeles. Un lucru frumos poate să iasă dintr-o plesneală. Dar dintr-un lucru frumos nu poate să iasă şi o plesneală?

Nehotărârea mea în faţa preferinţelor destinului e irelevantă. Totuşi... palme peste cap sau şuturi în posterior?

Dar n-am motive să mă întreb asta, momentan. Totul zburdă de armonie şi elan pacificator. Când am devenit aşa paşnică?

Naşterea interesului e similară scoaterii unei zambile dintr-un buchet. Sau a căderii unei petale. Una se agită, se revoltă, doreşte mai multe... şi ajunge pe jos.

Apă peste tot şi in toate. De ce să nu udăm florile cu şampanie? Albinele ar fi foarte ameţite. Floarea ia apa, aerul ia alcoolul. Simplu şi nebătător la ochi. Fără biochimie.

Curbele corpului meu te intrigă. Pe mine, rotunjimea aştrilor. I-am putea face cubici, ca nişte bucăţele de brânză. Oare ce părere au vacile despre brânză? Sunt de acord ca laptele să fie astfel maltratat?

În direct cu Paula de pe pajiştea comunală. Nu mai alunga muşte cu coada şi, spune-mi, eşti de acord să fii mulsă? Eşti de acord să produci brânză? Brânza e ceva bun de băgat degetele. Păcat că pute. Pentru că brânza pute, s-a inventat marmelada.

Hai, nu te sfii! Întinde-mi-o pe tot corpul! De sub unghia degetului mic, până la rădăcina părului. Nu ai voie să foloseşti caracatiţe. Doar nasul şi degetele. Iar când oboseşti îmi spui, te voi înţepa cu o suliţă ruginită.Relaxează-te! N-ai trăit în lagăr, bolnav de disperare. Vai, dar cum îţi bate inima! Opreşte-o. Am zis să o opreşti, nu să o accelerezi... Dulcele meu avânt, mi-e teamă că e târziu şi pentru tine, şi pentru mine. E cam târziu ca să ne unim.

Îţi ating obrazul cu degetele şi te sărut din vârful buzelor. Ochii tăi mă emoţionează... dar nu îndeajuns. Te las şi sper că îţi va fi bine.

Te molfăi, te respect, adio, pe curand şi... să nu uiţi.