Relativ.Pasager

Aveam chef de o sorbire de luciditate. Şi de umbra unui trecut întunecat şi neînţeles. Un lucru frumos poate să iasă dintr-o plesneală. Dar dintr-un lucru frumos nu poate să iasă şi o plesneală?

Nehotărârea mea în faţa preferinţelor destinului e irelevantă. Totuşi... palme peste cap sau şuturi în posterior?

Dar n-am motive să mă întreb asta, momentan. Totul zburdă de armonie şi elan pacificator. Când am devenit aşa paşnică?

Naşterea interesului e similară scoaterii unei zambile dintr-un buchet. Sau a căderii unei petale. Una se agită, se revoltă, doreşte mai multe... şi ajunge pe jos.

Apă peste tot şi in toate. De ce să nu udăm florile cu şampanie? Albinele ar fi foarte ameţite. Floarea ia apa, aerul ia alcoolul. Simplu şi nebătător la ochi. Fără biochimie.

Curbele corpului meu te intrigă. Pe mine, rotunjimea aştrilor. I-am putea face cubici, ca nişte bucăţele de brânză. Oare ce părere au vacile despre brânză? Sunt de acord ca laptele să fie astfel maltratat?

În direct cu Paula de pe pajiştea comunală. Nu mai alunga muşte cu coada şi, spune-mi, eşti de acord să fii mulsă? Eşti de acord să produci brânză? Brânza e ceva bun de băgat degetele. Păcat că pute. Pentru că brânza pute, s-a inventat marmelada.

Hai, nu te sfii! Întinde-mi-o pe tot corpul! De sub unghia degetului mic, până la rădăcina părului. Nu ai voie să foloseşti caracatiţe. Doar nasul şi degetele. Iar când oboseşti îmi spui, te voi înţepa cu o suliţă ruginită.Relaxează-te! N-ai trăit în lagăr, bolnav de disperare. Vai, dar cum îţi bate inima! Opreşte-o. Am zis să o opreşti, nu să o accelerezi... Dulcele meu avânt, mi-e teamă că e târziu şi pentru tine, şi pentru mine. E cam târziu ca să ne unim.

Îţi ating obrazul cu degetele şi te sărut din vârful buzelor. Ochii tăi mă emoţionează... dar nu îndeajuns. Te las şi sper că îţi va fi bine.

Te molfăi, te respect, adio, pe curand şi... să nu uiţi.